Cu capul pe butuc

pădurea m-a evitat.
mi-a pus bețe în roate.
 
strigăt pe care nu-l puteam duce.
 
mulți au râvnit la ea,
s-o îngrădească,
să dea drumul la câini,
 
pierdută printre patimi și hârtii.
 
pădurea – promisiune fără cuvinte,
se retragea mai adânc în pământ
când cocoșii cântau.
 
Dropia – poveste de ieri,
o viață pe apucatelea,
morțile lor neplagiate.

Eli Gîlcescu, din Ciulinul (în lucru)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O floare de adevăr

H-ul mare

Când presus, când prejos