11 februarie 1938

Istorie. Istorie vie.
Și nu doar istorie – 
regi și regimuri.
 
Uneori, un simplu „11 februarie 1938”
deschide o ușă –
o casă luminată.

O mamă văduvă își așază fiica.
Nu dă obiecte, nu dă doar lăzi de zestre.
Dă pământ.
Pământ descris ca un trup
în formă de „H mare”
hotărât prin arbori, legat de drumuri,
ogrăzi,
păduri.
 
Și ceva tulburător:
pământul începe „dinspre apus”,
merge „spre răsărit”,
atinge „Pădurea spre Scrăzi”,
un „fag cu jar vechiu” …
tot spre răsărit
cu lipsă și spor,
până în „drumul de sub ogrăzi”,
două capete unite, 
ca două familii  legate –
o geografie a vieții, 

o hartă 
a unei lumi dispărute

Eli Gîlcescu
21 feb. 2036
din Ciulinul (în lucru)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O floare de adevăr

H-ul mare

Când presus, când prejos