Postări

Se afișează postări din septembrie, 2026

Un loc unde memoria poate sta

Imagine
In Memoriam Altarul lor secret – adăpost prin deportare suficient cât să poarte memoria mai departe o judecată tăcută care a învins timpul.   Eli Gîlcescu 23 sept. 2026

Geografii

Imagine
Hărți peste hărți .   Un loc există. Apoi i se schimbă numele. O comună apare. Apoi dispare. Un om se naște într-un loc care, mai târziu, nu mai există. Pe act rămâne însă numele vechi. Câte hărți trebuie schimbate până când un om își pierde locul? Și câte trebuie păstrate pentru ca să-l poată regăsi?   Eli Gîlcescu 10 sept. 2o26

În voia întâmplării

Imagine
  Eli Gîlcescu

Și ei s-au născut acolo

  M-am născut în anul 1953 în satul Salcâmi . ( N. J. )  Și uneori memoria vorbește prin tăcere. Tăcerea care păzește numele. (Eli G.) Sunt născut în Dropia (care se numea Dragalina Nouă, în noiembrie 1951).  Dacă aveți vreo poză, m-aș bucura mult... Eu am una cu familia mea și alta cu vecinii. ( M. G. ) Eli Gîlcescu : Vă mulțumesc mult pentru mărturie! Faptul că v-ați născut în Dropia, în noiembrie 1951, și că aveți fotografii cu familia dumneavoastră și cu vecinii este foarte important pentru mine.   Eu nu am fotografii, dar păstrez actele casei familiei mele; casa a fost donată în 1956. Lucrez la un proiect despre memoria celor deportați în Bărăgan și încerc să adun, cu multă grijă, nume, locuri și mărturii. Dacă veți dori vreodată, m-aș bucura să văd fotografiile pe care le aveți și să aflu câteva lucruri despre viața familiei dumneavoastră în Dropia. Vă mulțumesc că ați păstrat aceste amintiri. Uneori, o fotografie poate salva un sat întreg de la uitare.  ...

Cum se pregătește o osândă

Imagine
Scrada, 1949 – Bărăgan, 1951 Suntem departe de adevăr, pentru că statul a avut grijă să modifice hărțile și să șteargă urmele. Mulți căutăm noaptea de 18 iunie 1951, dar osânda familiilor noastre a început mai devreme, pe hârtie. Citind cu greu, cuvânt cu cuvânt, un manuscris vechi din anii 1949–1950 – un document primit înaintea deportării: Planul de cultură Nr. 85, emis de Comitetul Provizoriu Comunal SCRADA (Gorj). Acolo scrie negru pe alb numele comunei lor de rădăcină – Scrada – o comună care ulterior a fost desființată administrativ, tocmai pentru ca actele și destinele celor deposedați și declarați chiaburi să devină de negăsit. Modul în care au modificat atunci hărțile și au falsificat identitatea locurilor seamănă izbitor cu ceea ce trăim și astăzi.  Ca ieri, și azi, injustiția se ascunde în spatele barierelor de limbaj și al arhivelor care „ard” convenabil la primărie. Această hărțuială prin cote și planuri din '49 a fost prologul ducerii lor la Dropia, de unde s-au întor...