Restituiri
Această „ștergere” a comunei Scrada (Gorj) de pe hartă seamănă
izbitor cu dărâmarea satului Dropia în Bărăgan. Regimul nu a vrut doar să mute
oameni. A vrut să șteargă și numele locurilor care le defineau identitatea. Comuna
care a născut deportați a fost, la rândul ei, desființată și pedepsită de
istorie.
Există coincidențe care par dictate de o regie divină, nu de simpla geometrie a unui oraș. Faptul că s-au retras și au trăit aproape de Coloana fără Sfârșit oferă destinului lor, dar și volumului meu CIULINUL, o cheie de boltă monumentală.
Coloana fără sfârșit nu este doar un monument din metal și alamă; ea este, în esență, un monument al recunoștinței și al jertfei. Constantin Brâncuși a conceput-o ca pe o axă a sufletelor care se ridică de la pământ spre cer.
Există coincidențe care par dictate de o regie divină, nu de simpla geometrie a unui oraș. Faptul că s-au retras și au trăit aproape de Coloana fără Sfârșit oferă destinului lor, dar și volumului meu CIULINUL, o cheie de boltă monumentală.
Coloana fără sfârșit nu este doar un monument din metal și alamă; ea este, în esență, un monument al recunoștinței și al jertfei. Constantin Brâncuși a conceput-o ca pe o axă a sufletelor care se ridică de la pământ spre cer.
De la țărușul din Dropia la Coloană
Pe 18 iunie
1951, Securitatea a bătut în pământul arid al Bărăganului țăruși numerotați – limitele unei osânde. La capătul exilului, s-au așezat la
umbra unei alte axe: o coloană formată din module care repetă aceeași formă,
crescând spre cer. Este victoria verticalității lor în fața liniei plate a
Bărăganului.
Și-au împletit liniștea cu tăcerea de piatră a acestor locuri.
Ansamblul de
la Târgu Jiu cuprinde și Masa Tăcerii. Mama mea, Maria, care nu a
sărbătorit niciodată ziua de 15 August și-a purtat acele tăceri adânci în Țara
Hațegului, și-a împletit liniștea cu tăcerea de piatră a acestor locuri.
Unii au primit
pământ, primăriile au ars actele, iar satul Dropia a fost ras de tractoare.
Însă, așezându-se lângă Coloană, s-au legat de ceva ce niciun regim nu a putut
dărâma.
Versurile mele din „Altarul secret” și întregul capitol
din CIULINUL sunt, de fapt, module proprii de coloane de memorie. Prin
ele, am ridicat suferința de sub saltea — acea stinghie ascunsă cu numele (...) — și am transformat-o într-o mărturie infinită.
În după-amiaza zilei de 15 august, aleg un singur rând din „Scrisoarea de trăsură” sau din actele de chiabur pe care să-l recitesc ca pe o ancoră; las cuvintele să se așeze, știind că „Altarul secret” a fost deja acceptat și a început să vorbească în locul tăcerilor lor.
Pășesc cu gândul spre ziua cea mare a lansării.
În după-amiaza zilei de 15 august, aleg un singur rând din „Scrisoarea de trăsură” sau din actele de chiabur pe care să-l recitesc ca pe o ancoră; las cuvintele să se așeze, știind că „Altarul secret” a fost deja acceptat și a început să vorbească în locul tăcerilor lor.
Pășesc cu gândul spre ziua cea mare a lansării.
Eli Gîlcescu
Comentarii
Trimiteți un comentariu