Cum se pregătește o osândă

Scrada, 1949 – Bărăgan, 1951

Suntem departe de adevăr, pentru că statul a avut grijă să modifice hărțile și să șteargă urmele. Mulți căutăm noaptea de 18 iunie 1951, dar osânda familiilor noastre a început mai devreme, pe hârtie.


Citind cu greu, cuvânt cu cuvânt, un manuscris vechi din anii 1949–1950 – un document primit înaintea deportării: Planul de cultură Nr. 85, emis de Comitetul Provizoriu Comunal SCRADA (Gorj). Acolo scrie negru pe alb numele comunei lor de rădăcină – Scrada – o comună care ulterior a fost desființată administrativ, tocmai pentru ca actele și destinele celor deposedați și declarați chiaburi să devină de negăsit.

Modul în care au modificat atunci hărțile și au falsificat identitatea locurilor seamănă izbitor cu ceea ce trăim și astăzi. 

Ca ieri, și azi, injustiția se ascunde în spatele barierelor de limbaj și al arhivelor care „ard” convenabil la primărie.

Această hărțuială prin cote și planuri din '49 a fost prologul ducerii lor la Dropia, de unde s-au întors, ani mai târziu, cu o scrisoare de parcurs marcată de ștampila CFR CIULNIȚA și păzită „de 2 însoțitori”. 

Dar adevărata lor victorie împotriva acestui sistem care modifică realitatea stă scrisă cu un creion chimic violet, pe o scândură lungă din patul lor, pe care au copiat nume, procuratură, raion, regiune.

O judecată tăcută care a învins timpul.

Eli Gîlcescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când presus, când prejos

Când minunile

H-ul mare